Aceasta este una dintre acele întrebări despre propriul corp care vin periodic în minte de la sine. Mai ales când îți privești fața dimineața în oglindă.
Dar de ce avem nevoie de sprâncene? Păreau inutile. Unii, de exemplu, le rad complet, le decolorează și trăiesc destul de bine. Ei bine, de fapt, sprâncenele au mai multe funcții.
Cea mai evidentă utilizare este protejarea ochilor de picăturile de transpirație, ploaie și alte lichide care curg pe față. Datorită formei lor, sprâncenele permit distribuirea umidității astfel încât să fie direcționată mai aproape de tâmple sau nas.
În plus, oamenii au un reflex înnăscut de clipire atunci când ceva atinge sprâncenele. Acest lucru asigură o protecție suplimentară pentru ochi. În cele din urmă, sprâncenele ajută la dispersarea luminii solare prea puternice atunci când îți înclini capul. Funcționează, desigur, nu la fel de bine ca ochelarii de soare închiși la culoare, dar măcar este ceva.
Cu toate acestea, cercetătorii de la Universitatea York din Canada au descoperit că funcția principală a sprâncenelor este comunicarea.
Strămoșii noștri gominoizi, asemănători maimuțelor, aveau arcade supraciliare proeminente, dar nu o expresie facială atât de dezvoltată. În schimb, fruntea noastră a devenit mai înaltă și netedă, iar sprâncenele au dobândit mai multă expresivitate și mobilitate.
Aceasta se datorează parțial schimbării dietei: odată cu dezvoltarea civilizației și a tehnologiilor agricole, am început să putem găti alimente ușor digerabile, ceea ce înseamnă că trebuie să mestecăm mai puțin. Dezvoltarea arcadei supraciliare este direct legată de puterea mușchilor maxilari.
Dar în plus, odată cu reducerea dimensiunii acestora la oameni, a apărut abilitatea de a transmite emoții cu ajutorul sprâncenelor. Profesorul Paul O'Higgins de la Universitatea York remarcă faptul că datorită lor putem arăta peste 20 de stări de spirit doar prin contracția sau relaxarea mușchilor feței.
Aceasta este o modalitate mult mai eficientă și mai economică de a comunica decât strigătele, bătăile în piept, hohotele și alte dansuri la care recurg speciile mai puțin dezvoltate. Prin sprâncene, poți transmite simpatie, dispreț, scepticism și surprindere - în general, orice dorești.
În plus față de exprimarea emoțiilor și funcția estetică, sprâncenele joacă și un rol important în recunoașterea fețelor. Într-un studiu, oamenii de știință au cerut unui grup de persoane să identifice 50 de personalități cunoscute, printre care se numărau fostul președinte al SUA, Richard Nixon, și actrița Winona Ryder. Cercetătorii au retușat fotografiile, ascunzând fie ochii, fie sprâncenele.
Subiecții au reușit să recunoască fețele cunoscute atunci când ochii nu erau vizibili în 60% din cazuri. Cu toate acestea, atunci când sprâncenele lipseau din fotografiile retușate, subiecții puteau identifica celebritatea doar în 46% din cazuri. În cele din urmă, cercetătorii au ajuns la concluzia că pentru creierul nostru, această parte este chiar mai importantă decât ochii în recunoașterea fețelor.
În general, sprâncenele sunt necesare oamenilor nu doar pentru protecție împotriva transpirației, ci și ca mijloc de comunicare între indivizi de aceeași specie.
Copertă: freepik / master1305
