Probabil nunumai o dată ți s-a întâmplat să explici ceva și să nu fii înțeles.
Blestemul cunoașterii este o greșeală de gândire care împiedică înțelegerea reciprocă.
Cu siguranță ai încercat, dar în zadar, măcar o dată, să-i explici unui prieten cum funcționează ceva. Ți s-a părut că ai explicat totul mai simplu ca niciodată, dar tot nu a putut înțelege până la capăt. Motivul nu este că prietenul tău este prost. Doar că ești supus unei distorsiuni cognitive numită ,,blestemul cunoştinţelor’’.
Acest fenomen este adesea întâlnit la profesori. Ei uită că nivelul de cunoștințe al elevilor este foarte diferit de al lor. Prin urmare, folosesc termeni și expresii complexe care nu sunt întotdeauna clare pentru începători. Iar această distorsiune ne afectează pe toți.
Credem că alții știu ceea ce știm noi.
Aceasta este tocmai eroarea de gândire numită „blestemul cunoştinţelor”. În 1990, psihologul Elizabeth Newton și-a demonstrat efectul acestui fenomen în timpul unui experiment. În cadrul acestuia, unii participanți au fost nevoiți să bată pe masă ritmul unei melodii celebre, în timp ce alții trebuiau să ghicească numele acesteia.
Totodată, participanții din primul grup trebuiau să ghicească care este probabilitatea ca melodia lor să fie ghicită. În medie, au presupus ca 50% din melodii vor fi ghicite. De fapt, din 120 de cântece, ascultătorii au ghicit doar trei. Adică probabilitatea reală a fost de 2,5%.
De ce așteptările și realitatea erau atât de diferite? Cert este că participanții din primul grup derulau în cap melodia pe care încercau să o redea, iar ciocănitul pe masă o completa. Le-a fost greu să-și imagineze că cântecul nu poate fi recunoscut. Dar pentru ascultători, era un fel de cod Morse de neînțeles care nu spunea prea multe despre ceea ce era în spatele lui. Pentru cei care au mai multe informații, este greu să-i înțelegă pe cei care au informații puține sau deloc.
Uităm de punctul de vedere al interlocutorului.
Fiecare privește lumea prin prisma propriei percepții. Trebuie sa fii constient mereu că oamenii din jurul tău dețin alte cunoștințe și au o altă experiență decât a ta. Prin urmare, este dificil să înveți pe cineva ceea ce știi tu însuți, și chiar să-ți imaginezi că nu are idee despre ce vorbești. Este greu să înțelegi și să prezici comportamentul interlocutorului tău atunci când ești deja „blestemat” de cunoștinţe.
De exemplu, pentru un sportiv profesionist, mișcările începătorilor pot părea ridicole, vădit greșite. Doar că acesta a stăpânit deja tehnica corectă și nu își amintește cum este să acționezi fără aceste cunoştinţe.
Lucrul dat se întâmplă în toate domeniile. Managerii și angajații, agenții de marketing și clienții, oamenii de știință și oamenii, cărora le explică ceva - toată lumea suferă de distorsiunea informației în timpul comunicării, la fel ca și participanții din prima grupă care încercau să bată în masă ritmul melodiilor pentru participanții din a doua grupă care trebuiau să le asculte și să le ghicească.
Dar acest lucru poate fi controlat.
Ține cont de această distorsiune cognitivă. Nu toată lumea știe ceea ce ştii şi tu.
Descifrează întotdeauna termeni și conceptele complexe dacă vorbești la o conferință sau pur și simplu explici ceva unor neprofesioniști. Chiar dacă informaţia dată ți se pare evidentă.
Dați exemple concrete. Spune-ți cum este întruchipată ideea în viața reală. Nu dați fapte seci, ci istorii: acestea sunt mai clare și mai bine înțelese.
Întrebați dacă totul este clar când învăţaţi pe cineva. Cereți persoanei să repete ceea ce a spus dar cu alte cuvinte.
Pune-te în locul persoanei cu care vorbești. Imaginează-ți nivelul lui de cunoștințe pentru a-i înțelege mai bine reacțiile.
