Împrumutați abordarea lor în rezolvarea problemelor neobișnuite și fiți mai curioși.
1. Încercați mereu să învățați lucruri noi
Copiii mici sunt instinctiv dornici de cunoaștere. Aceasta face parte integrantă din natura lor. Ei se mișcă activ, observă tot ce se întâmplă în jurul lor și își amintesc impresiile lor. Pe măsură ce cresc, încep să dezvolte teorii despre cum este structurat lumea.
În copilărie timpurie, aceste teorii sunt legate de conceptele de rudenie și consecințele diferitelor acțiuni (de exemplu, ce se întâmplă dacă arunci în mod repetat o cană anti-varsare pe podea). Odată cu înaintarea în vârstă, aceste teorii devin mai complexe, iar copiii vin cu idei uimitoare (și uneori amuzante). De exemplu, ei pot crede că vântul apare când copacii mișcă frunzele.
În schimb, adulții de obicei nu se gândesc la cum să învețe ceva nou sau să înțeleagă un fenomen, ci la modul de a-și îndeplini sarcinile. Astfel, devin asemenea unui copil căruia i s-a spus ce să facă cu un jucărie și care nu mai are nevoie să-și folosească imaginația. În această stare, nu veți putea inventa ceva interesant.
Prin urmare, amintiți-vă mereu că există multe lucruri neexplorate. Fiți inspirați de dorința copiilor de a căuta noi explicații pentru lucrurile obișnuite.
2. Explorează
În anul 1933, asistenta medicală Harriet Johnson a descris modul în care copiii se joacă cu cuburile. Indiferent de vârstă, ei încep prin a le rostogoli în mâini, explorează textura și greutatea lor. Apoi, nu se grăbesc să le construiască în structuri complexe, ci le poartă pur și simplu cu ei. Abia atunci când capătă o anumită experiență, încearcă să construiască ceva asemănător cu casele.
Din aceasta putem trage o concluzie simplă: este perfect natural și chiar benefic să studiezi o problemă în detaliu înainte de a alege modalitatea de rezolvare.
La copii, acest proces are loc în mod automat, dar adulților le este mai bine să planifice conștient astfel de explorări. Acordați-vă timp să gândiți la diferite variante de soluții și să puneți întrebări care, la prima vedere, par nerelevante. Fiți deschiși surprizelor și veți găsi abordări neconvenționale pentru a realiza lucrurile.
3. Începe de la zero
În ultima perioadă, multe ateliere încep cu o problemă de natură ingineristică. De exemplu, trebuie să construiești o turnă din paste făinoase și bandă adezivă sau să faci o pană să zboare folosind paiuri și pahare de hârtie. Tom Wujec, specialist în design și lucru în echipă, desfășoară în mod regulat un astfel de exercițiu cu bezea.
Fiecare echipă trebuie să construiască în 18 minute o turnă stabilă din spaghete care să susțină bezeaua în vârf. Cu cât turna este mai înaltă, cu atât mai bine. Conform lui Wujec, cei mai buni nu sunt adulții, ci copiii de vârstă preșcolară.
Motivul constă în abordări diferite ale problemei. Adulții de obicei aleg un lider, discută planuri și își împart sarcinile. În general, se bazează pe experiența anterioară în rezolvarea problemelor sau reconstituie obiecte deja existente (cea mai frecventă opțiune fiind Turnul Eiffel). Aceasta este o abordare bună atunci când trebuie să lucrezi cu o problemă tipică. Dar construirea unei turne din paste făinoase și bezea este o sarcină complet neobișnuită, așa că este mai bine să uiți de bagajul tău de cunoștințe.
Copiii au puțină experiență, majoritatea situațiilor le sunt noi și neobișnuite. Ei nu se limitează la repetarea turnurilor văzute anterior. Fără a avea soluții standard și testate, ei inventează construcții incredibile care nu îi vin în minte adulților. Amintește-ți acest lucru atunci când te confrunți cu ceva neobișnuit. În loc să acționezi imediat în mod obișnuit, începe de la zero.
4. Pune-ți imaginația la treabă
Copiii nu doar utilizează în mod neobișnuit obiecte deja existente, ci și inventează ceva în timpul jocului. De exemplu, văd în orice obiect dreptunghiular un telefon și încep să facă apeluri fictive. Sau se transformă pentru o perioadă într-o anumită creatură. La prima vedere, acest lucru nu pare deosebit de impresionant. Cu toate acestea, această creativitate sporită are funcții importante.
Aceasta duce la inovații, care permit copiilor să atingă scopurile jocului în ciuda resurselor limitate.
Adulții, atunci când se confruntă cu o problemă, adesea se concentrează pe obstacole. Știm că o soluție nu poate fi aplicată din cauza motivului A, iar alta nu este posibilă din cauza factorului B. Desigur, nu are sens să ne consumăm energia pentru ceva evident imposibil. Totuși, încercați uneori să gândiți ca și copiii, care cred că totul va reuși. Încercați să echilibrați abordarea realistă cu imaginația.
5. Nu respingeți ajutorul nimanui
Încă de la o vârstă fragedă, copiii își modifică comportamentul pentru a-și atinge mai bine obiectivele în timpul jocului. Aceștia reacționează și la ajutorul neașteptat oferit de educatori. Această observație a fost făcută de cercetători care au urmărit copiii în grădiniță. Cel mai adesea, copilul folosea sfaturile primite pentru a rezolva dificultățile întâmpinate și revenea rapid la jocul său, învățând ceva nou în proces.
Acest lucru se aliniază teoriei învățării dezvoltată de Lev Vygotsky. În anii 1930, el a introdus conceptul de "zona de dezvoltare proximală" în legătură cu copiii, dar acest concept este aplicabil și adulților. Fiecare persoană poate rezolva o sarcină utilizând unul dintre cele două niveluri de dezvoltare: nivelul actual sau nivelul potențial.
Nivelul actual reprezintă ceea ce putem face independent, de exemplu, îndeplinirea sarcinilor noastre obișnuite. Nivelul potențial se referă la ceea ce putem realiza cu o mică ajutorare, când nu ne este oferit un răspuns complet, ci suntem îndrumați în direcția potrivită. Zona de dezvoltare proximală se află între cele două niveluri și reprezintă potențialul de dezvoltare.
Imaginați-vă un copil care caută jucăria pierdută. Chiar dacă nu știți unde este jucăria, puteți totuși ajuta la căutări. De exemplu, puteți sugera să verificați sub canapea sau în camera vecină. Potrivit lui Vygotsky, învățarea are loc exact în momentul în care o persoană mai experimentată ajută la realizarea unor lucruri mai mari decât am putea realiza singuri.
Prin reacția la sfat, dobândim cunoștințe și memorăm noi strategii. Ca rezultat, nivelul nostru actual de dezvoltare crește.
La locul de muncă, ne confruntăm, de asemenea, în mod constant cu sarcini și idei neconvenționale, dar de obicei le abordăm cu nivelul nostru actual de dezvoltare. Ne pare că nu avem nevoie de ajutor și sfaturile neinvitate ne deranjează mai degrabă. Totuși, tocmai aceste sugestii de la colegi sau superiori pot crește nivelul nostru de dezvoltare și ne pot face mai productivi. Deci, nu vă grăbiți să le respingeți.
