Efectul Ringelmann: cum munca în echipă determină oamenii să devină leneși

Din acest articol:
— Ce este Efectul Ringelmann
— Munca în grup determină oamenii să se relaxeze
— Cum depășim efectul Ringelmann

Ce este efectul Ringelmann

Efectul Ringelmann reprezintă reducerea efortului individual în timpul muncii într-un grup. Atunci când o persoană acționează singură, se implică în mod deplin, dar atunci când îndeplinește o sarcină împreună cu alții, mai puțin. Cu cât grupul este mai mare, cu atât este mai mică contribuția fiecărui membru.

Acest efect a fost descoperit pentru prima dată de către profesorul francez, inginer-agronom, Max Ringelmann. La sfârșitul secolului al XIX-lea, el a realizat o serie de experimente referitoare la productivitatea muncii. În timpul acestora, tineri studenți dintr-o școală agricolă au fost rugați să tragă de o funie - mai întâi singuri, apoi într-un grup de 7 și 14 persoane.

Lucrând singuri, bărbații trăgeau funia cu un efort mediu de 85,3 kg. Însă atunci când lucrau la sarcină într-un grup de 7 și 14 persoane, eforturile fiecăruia scădeau la 65 kg, respectiv 61,4 kg.

Ringelmann considera că principala cauză a acestui efect este lipsa coordonării acțiunilor. Mai multe persoane nu pot mișca în sincron: tensiunea maximă și relaxarea apar în diferite momente, ceea ce duce în final la reducerea productivității fiecăruia.

Cu toate acestea, unele studii despre efectul Ringelmann sau, altfel spus, despre lenea socială, contrazic această presupunere.

De ce munca în grup determină oamenii să se relaxeze

Efectul Ringelmann se manifestă chiar și atunci când nu este necesară coordonarea acțiunilor pentru îndeplinirea unei sarcini. Mai mult decât atât, el apare chiar și atunci când nu există deloc un grup, dar persoana crede că acesta există.

Într-un experiment, s-au adunat studenți și li s-a cerut să aplaude și să strige din toate puterile. Mai întâi, participanții au efectuat sarcina individual, apoi în grupuri de două și șase persoane.

După cum anticipau cercetătorii, pe măsură ce numărul de persoane creștea, productivitatea individuală a fiecăruia scădea. În perechi, studenții aplaudau și strigau la 66% din capacitatea lor, în timp ce în grupuri de șase, doar la 36%.

Se poate presupune că participanții s-au străduit mai puțin deoarece grupul făcea deja mult zgomot și oamenii credeau că acesta era suficient și nu era necesar să își irosească energia în zadar.

Pentru a elimina această influență, cercetătorii le-au pus participanților căști fără sunet și le-au spus că vor lucra într-un grup, dar nu vor auzi colegii lor. În realitate, nu exista niciun grup, dar oamenii credeau că acționează în echipă și productivitatea lor scădea. Dacă studenții credeau că aplaudă în pereche, își îndeplineau sarcina la 82% din intensitatea posibilă, iar dacă credeau că lucrează în grup de șase persoane, la 74%.

Astfel, efectul Ringelmann nu poate fi explicat doar prin lipsa coordonării. Mai probabil, oamenii se relaxează în grup din alte motive. Există mai multe teorii despre motivele acestui fenomen.

1. Disiparea influenței sociale. Când un șef îi cere unui subordonat să îndeplinească o sarcină, acesta își direcționează întreaga influență socială către o singură persoană, iar aceasta se străduiește la maximum. Însă atunci când sarcina este realizată de un grup, influența liderului este distribuită între mai mulți angajați, iar fiecare primește mai puțin. În consecință, eforturile scad.
2. Imposibilitatea de a evalua rezultatele propriilor acțiuni. Atunci când o persoană poate compara contribuția sa cu ceea ce au făcut ceilalți, are sens să se străduiască. Acest lucru susține încrederea în sine, ajută la ieșirea în evidență în comparație cu ceilalți membri ai grupului sau cel puțin la a fi la fel de bun ca ei. Dacă însă contribuția nu poate fi evaluată - de exemplu, în experimentul cu strigătele sau sarcina de trăgând funia - ce sens are să depui eforturi suplimentare? În plus, chiar dacă grupul se descurcă prost, persoana nu va simți o vină personală, deci frica de eșec este mult mai mică.
3. Lipsa încrederii că eforturile lor sunt importante. Dacă o persoană nu are responsabilitate individuală și nu înțelege importanța contribuției sale, ea încetează să creadă că este utilă. Cu alte cuvinte, membrul grupului consideră că echipa se va descurca și fără el, așa că nu există motive să se străduiască.

Cu toate că efectul Ringelmann este caracteristic muncii de grup, acesta poate fi combatut luând în considerare cauzele lenei sociale și depunând eforturi pentru a corecta situația.

Cum să depășim efectul Ringelmann în munca în echipă

Într-un meta-analiză, s-a propus un model al efortului individual într-un colectiv, în care sunt enumerate toate condițiile necesare pentru a evita lenea socială. Conform acestui model, fiecare membru al echipei trebuie să vadă rezultatele muncii sale și să înțeleagă contribuția pe care o aduce în productivitatea grupului. În plus, eforturile comune trebuie să aducă beneficii colectivului și, la fel de important, individului în sine.

Încălcarea uneia sau mai multor condiții va duce la apariția efectului Ringelmann. De exemplu, lenea socială apare adesea în companii mari, unde fiecare angajat participă doar la o mică parte a procesului de producție. Deoarece oamenii nu înțeleg cum munca lor contribuie la producerea unui produs și la obținerea profitului, nu au o motivație puternică să se străduiască mai mult.

Luând în considerare acești factori, pot fi identificate câteva reguli care pot contribui la reducerea efectului Ringelmann într-un grup:

1. Evaluarea contribuției individuale. Membrii echipei trebuie să înțeleagă cât au făcut pentru grup. Mai mult decât atât, ei trebuie să știe că munca lor poate fi apreciată de colegi și de conducere.
2. Demonstrarea faptului că munca fiecăruia este importantă pentru cauza comună. Persoana trebuie să creadă că munca sa este unică și necesară pentru succesul colectivului. Dacă un angajat înțelege că fără el nu se va obține nimic sau rezultatele vor fi mult mai slabe fără implicarea sa, va depune eforturi.
3. Crearea unei echipe unite. Dacă o persoană respectă și apreciază membrii echipei sale, există o probabilitate mai mare ca ea să lucreze la capacitate maximă pentru a nu dezamăgi echipa.
4. Asigurarea unui beneficiu din eforturi. Dacă beneficiul personal depinde de rezultatele muncii în grup, oamenii vor fi mai puțin predispuși să lenevească. Cu toate acestea, este important să existe o distribuție echitabilă a recompenselor. Dacă cineva depune mai puțin efort, dar toți primesc aceeași recompensă, motivația de a depune eforturi va scădea.

De asemenea, în meta-analiză s-a observat că efectul lenei sociale dispare atunci când o persoană lucrează la activități interesante și importante pentru ea însăși. Dacă oamenii sunt sincer pasionați de munca lor și sunt convinși de valoarea rezultatelor, lucrul în echipă nu îi va determina să se străduiască mai puțin.